Hristos a înviat!

Hristos a înviat!
„Este ziua Învierii, să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.” (Stihirea de Paşti).
Paşte fericit, pace şi multe binecuvântări! Hristos a înviat! Christos Anesti! Christos Woskresie!

Paste fericit

flori si peisaje de primavara

imagini din avion

Ce nu se poate cumpara?

Nu poate fi cumpărat exact ce-i mai de preţ şi frumos...sănătatea, dragostea şi prietenia!

La multi ani

Postul Sfintelor Pasti

Postul Sfintelor Pasti incepe anul acesta pe 7 martie. Acest post, fiind cel mai lung si cel mai aspru din posturile de durata intalnite in Biserica Ortodoxa, este cunoscut si sub denumirea de Postul Mare. Tinand seama ca el aminteste si de postul celor 40 de zile tinute de Hristos inainte de inceperea activitatii Sale mesianice (Luca IV, 1-2), a primit si numele de Paresimi. In vechime, Postul Sfintelor Pasti avea menirea de a-i pregati pe cei ce urmau sa primeasca botezul in noaptea Invierii.

sursa

crestin-ortodox

Anotimpul preferat

Fiecare anotimp este frumos în felul său....şi fiecare este deosebit tocmai datorită succesiunii cu care ni se prezintă, astfel atmosfera nu devine monotonă....

Primăvara...anotimpul vieţii!! Totul învie, totul se trezeşte...atâta fregezime pretutindeni. Lupta ghiocelului pentru a ieşi la suprafaţă, blândeţea razelor timide de soare, strălucirea florilor acoperite de rouă, briza plăcută, înmiresmată şi uşoară ce ne alină, trilul păsărelelor vioaie.....Un anotimp vesel şi frumos!

Vara...anotimpul soarelui!! Ne scăldăm în lumina şi căldura soarelui, razele lui ne pătrund până în suflet...abea aşteptăm o adiere uşoară de vânt şi răcoarea serilor....Oh...serile de vară....ce plăcere mai mare decât să stai tolanită în iarbă, privind stelele şi luna?

Toamna...anotimpul speranţelor!! Totul se pregăteşte pentru un somn dulce...Păsările ne părăsesc, florile, iarba, animalele se strâng în lumea lor, lăsându-ne în compania frunzelor aurite, soarelui îmbufnat, vânturilor puternice ce se joacă în părul nostru şi plimbă de colo-colo o pătură de frunze uscate. Toată lumea ocupată cu recoltarea roadelor....iar ploaia într-o vizită continuă pe meleagurile noastre.

Iarna....anotimpul alb!! Miros de cozonac, seri petrecute în faţa focului cu o carte bună în mână, privitul pe fereastră şi urmăritul dansul fulgilor de nea. Vaai, micuţii de ei, asemeni ghioceilor primăvărateci, aceştia se luptă cu vântul năpraznic spre a se ajeza pe pământul îngheţat. Aventura lor este gata atunci când fiecare mic fulg participă la formarea imenşilor nămeţi de zăpadă, pe care un copil îmbujorat şi bine infofolit îi va folosi pentru a construi un om de zăpada sau mici bulgăraşi ce vor porni din micuţele lui mânuţe spre victima sa.

Nu pot alege un anotimp preferat, fiecare cu obiceiurile, tradiţiile şi obiceiurile lui! Fiecare este minunat şi ne aduce bucurii şi greutăţi!

avatar.gif

imagini duble

imagini duble

interesant

nu

8martie

Martisorul - origine si semnificatie

Mareste imaginea.

In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor - fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele si da-mi albetele".

Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.

Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: " scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet... Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca."

Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.

Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul "Cu bastonul prin Bucuresti": "...La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand "farmece" si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

...Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi."

Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.

Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica. Se confectioneaza din orice si poate sa semnifice orice. Doamna Irina Nicolau afirma "Candva, credeau in puterea magica a martisorului. Acum nu mai cred. Candva, oamenii credeau ca o baba a urcat la munte cu 12 cojoace si a inghetat. Acum nu mai cred. Si nici nu vor mai crede vreodata. Tot ce pot e sa cunoasca povestea. Atat."

Sursa: CrestinOrtodox.ro

martisor

Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate. Femeile și fetele primesc mărțișoare și le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii

pentru toate doamnele si domnisoarele
Pentru toate doamnele si domnisoarele ...de 1 Martie

Vezi mai multe imagini din diverse

O pasiune ciudata

O pasiune ciudata.......

Din pacate exista o pasiune ciudata numita barfa

Cuvintele pot rani

Adevarul despre... barfa !

Barfa este colportarea unui adevar deformat, a unui zvon „imbunatatit” sau a unui
neadevar flagrant, despre una sau mai multe persoane, ori una sau alta dintre situatii si
fapte, de cele mai multe ori - fara a fi fost martori oculari ai acestora. Barfa este veche de
cand lumea, ea existand si astazi si fiind la mare cautare. De cele mai multe ori, barfa este
mai puternica decat adevarul ; barfeste toata lumea, femei si barbati, in situatii diverse, in
timpul liber, la serviciu, la petreceri si, vai, oricand. Cercetarile au demonstrat ca doua
din trei persoane sunt influentate de evenimentele vazute la televizor sau de viata asa-
ziselor vip-uri ; barfa devine astfel ocazia de a ne „apropia” de acestea, ofera subiect de
conversatie si ne da iluzia ca putem socializa cu altii. In mod gresit, barfa este considerata
distractiva si stimulativa, iar acest mod de a percepe barfa este diabolic si distrugator.
De ce se intampla astfel ? Sa vedem ce spun psihologii.

Psihologia barfei

La prestigiosul „Max Plank Institute for Evolutionary Biology”, cercetatorul Ralf
Sommerfeld a facut un experiment cu acest subiect, ale carui rezultate au scos la iveala
efectele profund nocive ale barfei. Este vorba despre faptul ca barfa tradeaza, de cele mai
multe ori, adevarul ; il deformeaza si-l negativizeaza; barfa influenteaza modul de
gandire al convorbitorilor, facandu-i sa creada lucruri foarte diferite de realitate ; barfa
fiind astfel extrem de periculoasa si avand o mare putere de manipulare asupra
persoanelor si opiniilor acestora. Barfa este un fenomen social si trebuie sa cautam ce se
afla in spatele acestei daunatoare obisnuinte de a vorbi, intr-un fel sau altul, despre
ceilalti, in lipsa lor si, de cele mai multe ori, in necunostinta de cauza.

Conform psihologilor, barfa este o obisnuinta „infantila”, fiind un mod in care fugim de
propriile responsabilitati, barfirea unei persoane absente fiind perceputa ca o supapa de
descarcare, de eliminare a propriilor nemultumiri, a insatisfactiilor din viata personala.
Trebuie subliniat faptul ca barfa este distrugatoare si razbunatoare ( romanul are o vorba
„razbunarea este arma prostului” ! ). Foarte des barfa se afla la baza certurilor, a
conflictelor, a despartirilor dureroase sau a ruinarii unor cariere promitatoare. Trebuie sa

mai adaugam si problemele de sanatate ce intervin datorita insatisfactiilor noastre
(insomnii, tristete, apatie, lipsa de vitalitate etc.) ; pentru aceste probleme personale barfa
devenind astfel un mod de „refulare” a acestor stari sau resentimente. Daca ni se pare ca :
barfind facem parte dintr-un grup, „aruncand cu noroi” suntem interesanti, lezand
onoarea si reputatia altora ne „ridicam” pe noi, nu dovedim altceva decat ca avem carente
de educatie, suntem lipsiti de cultura si, in ultima instanta, acestea sunt dovada unei lipse
totale de civilizatie.

Ce putem face?

Pentru inceput trebuie sa intelegem ca discreditand pe altii, pierdem increderea celor din
jur. Apoi este necesar sa ne analizam propriile trairi, emotii, sentimente, pentru a intelege
ce anume ne impinge la barfa. Intotdeauna este necesar sa gandim inainte de a deschide
gura ! Evitati cu eleganta orice inceput de barfa, altfel veti fi „luati de val”. Nu trebuie sa
reactionati excesiv la barfa, dar nici nu trebuie sa credeti tot ce vi se spune, mai ales daca
se vorbeste despre persoane care nu sunt prezente sau ale caror fapte nu pot fi cunoscute
indeaproape. Nu „alimentati” barfa; romanul spune „ceea ce semeni - vei culege” ; s-ar
putea ca in viitor dvs. sa fiti subiectul barfei ! Intr-o conversatie, mai ales cand aceasta
lancezeste, vorbiti decent despre dvs. si despre altii, dar mai ales cu grija si in limitele
unei bune educatii. Si... in sfarsit, gasiti alte subiecte de conversatie. Daca nu excelati
intr-un anumit domeniu, nu vreti sa va sufocati interlocutorii cu propriile probleme, nu
gasiti in literatura si arta subiecte de conversatie, folositi exemplul clasic al englezilor :
vorbiti despre vreme !

Cuvintele pot rani

Cunoscand sintagma din titlu, rabinul Chaim Feld din Aish Hatorah, fondatorul
organizatiei „Words can heal” ( Cuvintele pot vindeca ) a lansat de curand o campanie
pentru stavilirea si diminuarea barfei, campanie sustinuta de numerosi politicieni
americani, de staruri hollywoodiene si oameni de rand. Considerata ca fiind tot atat de
nociva ca si drogurile, barfa a devenit o adevarata problema peste tot, in scoli, la serviciu,
in politica si in mass-media. Cuvintele pot rani, iar daca noi toti dorim sa punem „sare si
piper” in conversatiile noastre, ar trebui sa fim atenti sa nu exageram !
Vor fi foarte greu de... digerat !

Flori si peisaje

O alta pasiune de-a mea este colectionarea de poze cu flori si peisaje.

pasiuni intelectuale

Fireste ca exista si pasiuni intelectuale, cititul de exemplu



am multe carti citite dar desi mi-e greu sa numesc una am sa numesc "Mizerabilii"
Mizerabilii (franceză: Les Misérables) este cel mai mare roman al lui Victor Hugo – roman pe care scriitorul l-a terminat în 1862, în timp ce se afla în exil. Mizerabilii este considerat drept una dintre capodoperele umanității, precum și o adevărată frescă socială.